Citeste cartea online "A treisprezecea elegie" de Dorin Stef

Citeste online cartea "A treisprezecea elegie" scrisa de Dorin Stef .

fragment:

Tristeţea rămâne, ca o muzică în surdină, în timp ce orchestra interpretează simfoniile stă-nesciene. Pentru Nichita, tristeţea a fost o stare prielnică în scopul creaţiei, a fost tensiunea care a ge-nerat cele zece poeme închinate bucuriei de a fi, de a exista, de a (supra)vieţui: “starea de tristeţe e lo-godnică cu bucuria” (Nimic nu este altceva, vol. Măreţia frigului, 1972).
Elegiile stănesciene nu sunt elegii. Numai titlul poemelor trădează sentimentul ce le-a născut.
Mesajul versurilor comprimă toate lecturile, ştiinţa şi filosofia omului Nichita Stănescu, adunate în retorte şi arse la foc mic până la calcinare. A rezultat o osmoză nobilă, pe care, cu migală, pe parcursul a două zile şi două nopţi, poetul a turnat-o în 12 forme diferite. Nu s-a adăugat tristeţe în acest compozit. Poate doar un gram de nostalgie.
Teoria este susţinută chiar de Nichita, atunci când mărturiseşte că iniţial volumul avea un alt titlu - Cina cea de taină, “unde fiecare elegie cuprindea un apostol şi antielegia juca rolul lui Iuda” (Antimetafizica, 1985, p. 102).
Curios este faptul că din această construcţie lipseşte Iisus: “Sunt 11 elegii şi Omul-fantă, ca o antielegie, Iuda. Iisus lipseşte”36. Dar şi acest titlu e o capcană. Omul-fantă nu-l reprezintă pe Iuda, aşa cum nici celelalte poeme nu-i reprezintă pe apostoli. Afirmaţia lui Nichita e o simplă “declaraţie de presă”, un lait-motiv pe care-l repeta în toate interviurile şi care nu are susţinere la o analiză pe text.
Iisus lipseşte pe bună dreptate. Înălţimea de la care se face analiza celor văzute şi nevăzute estompează civilizaţia umană şi produsul ei - religia.
Cu toate acestea, tabloul davincian, ca mesaj primar al construcţiei volumului, e sesizabil în fundal, privit în ansamblu, nu în detaliu. Şi asta pentru că Nichita asociază “cina cea de taină” cu un fel de “judecată de apoi”, cu un fel de “prezidiu” care îi examinează starea morală (vezi Respirări, 1982, p. 76). Probabil face referire la acele fracţiuni de secundă care despart viaţa de moarte şi-n care oamenii îşi rememorează fulgerător întreaga viaţă, cântărindu-şi faptele bune şi rele. Conştiinţa ia forma şi chipul celor de la “prezidiu”, celor aşezaţi la masa cinei celei de taină şi rosteşte o sentinţă, curios, lipsită de subiectivism. Spiritul poate fi azvârlit înapoi în trup sau poate fi despărţit de trup pentru totdeauna. Cei care se întorc se izbăvesc de frica de moarte având un putenic sentiment mesianic şi devenind “un izvor de iubire” (cum a fost şi cazul lui Nichita).

"A treisprezecea elegie" de Dorin Stef




Cuvinte cheie: Biblioteca online, Biblioteca virtuala, Carti online, Carti virtuale, Citeste online, Carti Pdf, Carti Word, Descarca Carti, Download carti, Carti Electronice, Carti Eminescu, Carti Gratis, Carti Online Gratis, Carti Full., Descarca, Download Carti, Carti Electronice, Carti Dorin Stef.